And there where friends ... and they still are...
Se pare ca sunt pe drumul cel bun, drumul cunoasterii si recunoasterii mele individuale, cat si a cunoasterii adevarate a lumii. De cateva zile incoace experimentez niste "trairi" care pana nu de mult le consideram apuse pentru totdeauna...
In ciuda trecerii anilor incep sa ma simt din nou ca si in studentie. Din ceea ce priveste sentimentele care le am fata de oamenii ce ma inconjoara, si nu, nu sunt asa batran incat sa fiu senil confuz si basinos ... sunt cliepele la care visam ONE DAY ca vor veni... si uite ca asa cum iarna incepe tiptil-tiptil si silent sa isi faca apariti printre noi asa si vremea buna si caldura imi invadeaza inima si sufletul ... mintea si viata mea ...
Dupa cum am mai spus si poate ca unii dintre voi care ma cunoasteti deja stiti; pentru mine fericirea voastra si a lumii din jur este mult mai importanta decat fericirea mea .... da stiu unii sau poate unele :D ar spune ca dimpotriva ... raceala si rautatea de care sunt capabil au aratat contrariul... da, se prea poate ca in anumite ipostaze in care EU sunt ranit profund, sa devin absurd ursuz si nebun ... dar toate ele sunt doar catvea masti care viata m-a invatat sa le iau cateodata cu mine. Pentru mine voi sunteti importanti... FRIENDS...
Merg de la aceasta idee... pentru multe dati am ales sa stau aici cu voi decat sa ma iau si sa ma duc in lume, am ales poate sa stau cu voi ca sa stiu ca sunteti fericiti ca nu cumva sa va pierd, desi stiu in adancul meu ca ochii care nu se vad NU se uita decat daca acei ochi nu sunt iluzii.
Am ales sa las fericirea mea pentru voi sa las bucuriile mele pentru voi sa va stiu aproape sa nu va pierd... dar ieri mi-am dat seama ca am fost un bou ... nu doar pentru ca nu am plecat ci mai ales pentru ca am incercat sa pun la indoiala chiar si absurda o prietenie de o viata, sa pun la indoiala ca un frate sau o sora nu imi vor mai fi prieteni.
Nu radeti nu sunt penticostal/martor/baptist sau altceva... dar TRUE FRIENDS sunt like sisters and brothers 4 me. Nu sunt multi dar sunt si acuma mi s-a intarit si mai mult convingerea.
Va multumesc ca sunteti, va multumesc ca nu ma urati pentru ca am pus la indoiala o legatura inceputa pe vremea cand internetul sau telefonul erau ceva cu limita, cand a manaca o banana sau a bea un Pepsi era un eveniment, a avea acces la portocale o sarbatoare si a avea tv color pe care sa te uiti la un video, pe caseta VHS, era ceva special si clipe si momente pe care nu le voi uita vreodata
Si astfel de acum incolo voi sti ca fericirea mea este si exista si se poate realiza si cu voi departe... pentru ca voi veti fi fericiti sa va fiu prieten asa cum si eu voi fi fericit sa va am de prieteni.
Merci
2 comments:
Prietenii sunt uneori colacul de salvare, te ajuta, te sustin, te incurajeaza, te distreaza, te enerveaza, te incurca, te descurca, dar ce sa le faci? asa sunt ei! si stim ca nu rezistam fara prieteni! cu cine ai mai bea un suc, cu cine te-ai mai uita la un film?
Unele clipe pe care le petrecem impreuna sunt cu adevarat unice, sunt irepetabile. Dar mereu vom avea indoieli, pentru ca egoismul e primordial sinceritatii, in cele mai multe situatii de viata. Asa ca nu te blama, nu te condamna, adevaratii prieteni te apreciaza, chiar si cu indoieli, chiar si cu greseli. :)
Post a Comment