Se pare ca o data la ceva vreme ... imi vine cheful de scris, sau mai bine spus cred ca se umple paharul si trebuie sa dau pe afara. Aceste momente sunt neconditionate in mod normal ... la mine se manifesta poate un pik mai ciudat, adun idei ... simt nevoia de a scrie, dar incep efectiv sa scriu cand se intampla ceva ... cand are loc un fsss.....
Azi a fost din nou un film A thousand words .... useless ar zice unii care au vazut doar partea comica a filmului dar trecand mai departe de aceste straturi artificiale ale cinematografiei ajungi la acele substraturi cu care incet incet realizezi ca tu de fapt ca si persoana te identifici cu ele.
Eu m-am identificat mai mult decat am crezut, chiar daca am inteles de la inceput mesajul filmului din primele minute am realizat ca se poate si asa ... am realizat ca pot sa iert si pot sa merg mai departe. Si nu doar sa iert greseli ale vietii cotidiene sa iert pe un bou ca se misca ca melcu in fata mea sau ca as fi dorit sa fac altceva decat ceea ce fac azi. Bucuria care ma cuprinde scriind aceste randuri nu imi da pace si ma face sa scriu si sa incerc sa explic ce simt prin cuvinte si nu doar vorbe... ma face sa vreau sa fiu inteles asa cum sunt .... ma face sa iubesc si sa iert .... si da, cred ca a sosit moemntul sa iert pe cineva ... sau ceva ce s-a intamplat in trecut ... si nu acum ci mai demult .... cam acu o viata ... vreo 11 ani au trecut de atunci de cand am inceput o noua viata, bazandu-ma pe inclestare si pe determinare interioara fara sa tin cont de altii fara sa vreau sa vad pe altii fara sa accept ca unele chestii si sentimente nu le poti trece cu vederea si mai ales nu le poti sterge .... degaba imi zicea Andrei ... lasa-l iti va trece si vei fi mai bine, degaba imi spunea lumea ca sunt nebun si ca sunt egoist ... a trebuit sa treaca atata vreme cat sa realizez ca se poate si asa... sa nu porti pica si ura sa nu vorbesti de cineva odinioara foarte drag ca si de o persoana la trecut si care nu mai este. Persoana exista si este... cu siguranta, in relatie cu mine va fi o persoana care a fost si nu mai este din viata mea... dar accept ca acea persoana exista printre noi ... si ca e aici inca prin preajma si sper ca intr-o buna zi sa avem curajul si mai ales dispozitia sufleteasca sa putem vorbi deschisi si fara menajamente si sa fim doar noi 2 si atat ... nimic si nimeni mai mult in preajma sa fim ca si cum am fi doar noi sa putem dialoga ca deunazi acu 11 ani ...
Familia este un PLUS foarte important al vietii noastre si trebuie sa o respectam si sa o cladim asa cum putem si ori de cate ori cade cate o caramida, sa ne aplecam si sa o punem la loc, mai bine ca inainte, cu mai multa dragoste si iubire incat sa se cimenteze si mai bine relatia dintre noi ... si de fiecare data cand facem asta sa avem puterea de a avea mai multa dragoste si credinta ca vom reusi sa atingem perfectiunea.... idealismul familiei si al prieteniei ... al recunostintei si impacarii cu noi insine ...
Unii zic ca familia o primesti si prietenii ii alegi si in unele momente parca te bucuri ca poti alege, dar nu realizezi ca ceea ce primesti e mai de pret decat orice... si cei ce imi sunt prieteni vor sti ca nu ii neglijez cand spun asta si vor sti la fel ca mine ce simt ei cand e vorba de familie si aproapele lor.
sa invatam sa pretuim si sa iubim ce avem; sa sadim si sa udam ce e al nostru..
Nu, nu am tacnit si nici la o religie nus de care nu am ajuns ... le spun eu, Nick ... un credincios in ceea ce exista si se poate demonstra ... un credincios in puterile mele si convins de faptul ca ceea ce ne propunem sa facem, sa realizam si care cred ca, cu puterea mintii si indarjirea vietii poti realiza orice ... depinde cat de tare iti doresti si mai ales cat de tare realizezi ca vrei acel ceva faptic sau spiritual ..
Un nebun din lumea lui ... si a voastra in felul ei ... :)
