o mie de cuvinte sau copacul ...

    Se pare ca o data la ceva vreme ... imi vine cheful de scris, sau mai bine spus cred ca se umple paharul si trebuie sa dau pe afara. Aceste momente sunt neconditionate in mod normal ... la mine se manifesta poate un pik mai ciudat, adun idei ... simt nevoia de a scrie, dar incep efectiv sa scriu cand se intampla ceva ... cand are loc un fsss.....

    Azi a fost din nou un film A thousand words .... useless ar zice unii care au vazut doar partea comica a filmului dar trecand mai departe de aceste straturi artificiale ale cinematografiei ajungi la acele substraturi cu care incet incet realizezi ca tu de fapt ca si persoana te identifici cu ele.

    Eu m-am identificat mai mult decat am crezut, chiar daca am inteles de la inceput mesajul filmului din primele minute am realizat ca se poate si asa ... am realizat ca pot sa iert si pot sa merg mai departe. Si nu doar sa iert greseli ale vietii cotidiene sa iert pe un bou ca se misca ca melcu in fata mea sau ca as fi dorit sa fac altceva decat ceea ce fac azi. Bucuria care ma cuprinde scriind aceste randuri nu imi da pace si ma face sa scriu si sa incerc sa explic ce simt prin cuvinte si nu doar vorbe... ma face sa vreau sa fiu inteles asa cum sunt .... ma face sa iubesc si sa iert .... si da, cred ca a sosit moemntul sa iert pe cineva ... sau ceva ce s-a intamplat in trecut ... si nu acum ci mai demult .... cam acu o viata ... vreo 11 ani au trecut de atunci de cand am inceput o noua viata, bazandu-ma pe inclestare si pe determinare interioara fara sa tin cont de altii fara sa vreau sa vad pe altii fara sa accept ca unele chestii si sentimente nu le poti trece cu vederea si mai ales nu le poti sterge .... degaba imi zicea Andrei ... lasa-l iti va trece si vei fi mai bine, degaba imi spunea lumea ca sunt nebun si ca sunt egoist ... a trebuit sa treaca atata vreme cat sa realizez ca se poate si asa... sa nu porti pica si ura sa nu vorbesti de cineva odinioara foarte drag ca si de o persoana la trecut si care nu mai este. Persoana exista si este... cu siguranta, in relatie cu mine va fi o persoana care a fost si nu mai este din viata mea... dar accept ca acea persoana exista printre noi ... si ca e aici inca prin preajma si sper ca intr-o buna zi sa avem curajul si mai ales dispozitia sufleteasca sa putem vorbi deschisi si fara menajamente si sa fim doar noi 2 si atat ... nimic si nimeni mai mult in preajma sa fim ca si cum am fi doar noi sa putem dialoga ca deunazi acu 11 ani ...

    Familia este un PLUS foarte important al vietii noastre si trebuie sa o respectam si sa o cladim asa cum putem si ori de cate ori cade cate o caramida, sa ne aplecam si sa o punem la loc, mai bine ca inainte, cu mai multa dragoste si iubire incat sa se cimenteze si mai bine relatia dintre noi ... si de fiecare data cand facem asta sa avem puterea de a avea mai multa dragoste si credinta ca vom reusi sa atingem perfectiunea.... idealismul familiei si al prieteniei ... al recunostintei si impacarii cu noi insine ... 

    Unii zic ca familia o primesti si prietenii ii alegi si in unele momente parca te bucuri ca poti alege, dar nu realizezi ca ceea ce primesti e mai de pret decat orice... si cei ce imi sunt prieteni vor sti ca nu ii neglijez cand spun asta si vor sti la fel ca mine ce simt ei cand e vorba de familie si aproapele lor.

   sa invatam sa pretuim si sa iubim ce avem; sa sadim si sa udam ce e al nostru..

   Nu, nu am tacnit si nici la o religie nus de care nu am ajuns ... le spun eu, Nick ... un credincios in ceea ce exista si se poate demonstra ... un credincios in puterile mele si convins de faptul ca ceea ce ne propunem sa facem, sa realizam si care cred ca, cu puterea mintii si indarjirea vietii poti realiza orice ... depinde cat de tare iti doresti si mai ales cat de tare realizezi ca vrei acel ceva faptic sau spiritual ..

Un nebun din lumea lui ... si a voastra in felul ei ... :)

Dupa 11287 zile

dupa atat vreme ma simt aiurea ... ma simt ciudat batran si tanar .... singur si plin de prieteni ...

Sunt un pic confuz sau e normal sa fiu dar imi este tot mai greu sa accept lucruri si evenimente care alta data mis e pareau absolut normale. Ca de exemplu faptul ca parintii bunicii imbatranesc (doooh !!! :) ) dar parca totusi nu in rtimul acesta. Azi dupa multi ani am avut asa un blocaj, parca m-a lovit unu cu o bata peste ceafa ... am vazut ca lumea e mai batrana decat imi placea mie sa crde ca Mama nu mai are aceeasi energie care o avea demult ca ea, care pentru mine a fost si va ramane vesnic tanara si cu o imagine intiparita in copilarie pe vremea cand eu aveam vreo 14 ani si Tata era in preajma ... mi se parea ca sunt impreuna cu prietenii nu cu parintii ...

Ai mei au ajuns a fie vesnici in sufletul meu si asa vor fi indiferent de varsta ... si voi incerca ca de acum incolo sa ii inveselesc sa ii intineresc prin tot ceea ce pot face pentru ei sa fie mai tineri ca in tinerete.

Viata trece mai repede decat credem ... si acum ca s-au schimbat multe in viata mea, stil de viata job, etc ... incep din nou sa am timpul liber si timpul necesar pentru a admira lumea din jurul meu, incep sa observ din nou ca lumea traieste in jurul meu si ca nu este totul orientat spre munca somn munca somn ....

Parca m-am nascut a doua oara ... parca sunt copil cu minte de matur ... pentru ca in copilarie ma simteam al fel de liber, la fel de plin de energie si plin de timp sa fac orice sa fac ce vreau eu si sa nu fiu stresat ca nu voi avea timp de altceva ...

Stiu ca sunteti printre voi cei ce ma veti ura pentru ce voi scrie de acum incolo dar is true ... si ii minunat. Am timp liber am timp sa uit ce zi este ... am timp sa uit ca lucrez ca atunci cand nu lucrez sa ma simt ca si in concediu. Stiu ca e greu in zilele astea sa faci asta .... dar prefer asa artistic decat cu mult stres si fara nici o bucurie la sfarsitul zilei. Asa fiecare zi e o provocare. Am timp sa visez sa ma gandesc la cei apropiati si sa incerc sa fiu acolo pentru ei caci ei sunt cei ce ne fac fericiti in viata ei sunt cei ce ne fac sa zambim dimineata si seara la culcare. Ei, Familia sunt poate cele mai frumoase inventii ale omenirii ...

Si da sunt din nou liber sa gandesc la cai verzi pe pereti incep sa imi curga idei noi sa simt ca tot acest timp in care am fost inchis in jobul meu a fost un timp bun dar nu aveam posibilitatea s aam ami bucur de viata. Sunt ca si in liceu ... liber la mare la soare si cu ganduri mari. Simt ca sunt pe trambulina care trebuie ... si e minunat ...

Dupa 11287 zile sunt aici si va multumesc ... Va iubesc.