ultimul blog. din 2008.
eu voi continua sa scriu :) in prezent si mai ales despre viitor :)
Era o data o poveste ca eram intr-o barca si ma duceam spre tarm dinspre paradis in cautarea cheii fermecate care s a ma duca inapoi in paradis. Era o vreme a incertitudinii, era demult .... demult pe cand lumea nu cunostea cheia fermecata.
Ajuns pe uscat am inceput sa ma uit in jur am inceput sa privesc lumea cu alti ochi am inceput sa aud sunetul multimii sa ascult lumea, am invatat ca drumul cel mai bun e drumul cel mai greu, ca si la GPS shortest route is not the best road.
Drumul ii lung si nu se termina niciodata si un drum incepe acolo unde altii poate s-ar duce sa se distreze pe o insula din oras. Eu nu. Eu am mers mai departe pe drumul meu, drumul care l-am simti ca fiind al meu un drum cu multe ostacole multe tentatii si multe chei la alte lumi, la lumi care poate par frumoase la inceput, la lumi care sunt pline de flori la intrare pe hol si incet incet apar tot mai uscate pe masura ce ajungi inlauntrul lor, lumi care poate o data erau ceva mai bune....dar niciodata ca lumea din sufletul meu, ca lumea de unde am plecat, ca lumea din paradis.
Sa nu credeti ca vroiam sa ma intorc in paradis, in acel paradis. Nu fiecare paradis are un inceput iar in momentul cand il parasesti niciodata numai este cel ce a fost pentru ca ai alterat o variabila din el, s-a modificat el. Imaginati-va o lume intr-o eprubeta, acele medii absolute care in scoala ni se spuneau ca sunt medii ideale. Ce se intampla in momentul cand vrei sa iesi din eprubeta, din lumea ideala? Intra impuritati ca vrei ca nu vrei, si ori de cate ori ai vrea sa recreezi atmosfera din eprubeta esti constient ca acel mediu initial nu va mai fi, asta daca a-i invatat in scoala. Ca si o sticla de cola, o deschizi si vrei sa ii pui capacu dupa ceva vreme dar numai este acelasi gaz inauntru, numai este aceeasi agitatie si framantare care era inainte sa il deschizi, numai face acelasi spume ca la inceput.
Asa si eu, numai vreau in acel paradis, vreau in paradisul din inima mea, in paradisul unde inca nu exista impuritati. Asa si eu am ajuns pe acest drum, acest drum spre cheia fermecata, acest drum care pentru altii dupa cum am spus ar fi fost demult uitat si demult abandonat pentru o insula artificiala, pe un paradis inchipuit de altii. Problema mea ii ca io tin ca orbu de bata chiar daca nu pare si el stie ca fara bata nu face nimik, asa si eu fara paradisul din mine nu fac nimik. Si am gasit o cheie.....
O cheie minunata, o cheie superba, mica si scumpa, mika si dulce si o usa la un paradis un paradis al meu si al cheii fermecate. Da cheia trebuie curatata trebuie avut grija de ea. Acum suntem pe drum inspre paradis...da mai avem drum lung pana acolo... Stim asta amandoi ca putem ajunge in paradis dar trebuie sa avem grija unul de altul asa cum putem, eu incerc sa tin cheia la piept si sa o curat si sa am grija de ea in fiecare zi ca sa straluceasca pe cand ajungem la usa...usa paradisului. Iarasi revin cu exemplele mele care poate unii le urasc, care poate unii nu le inteleg sau pur si simplu nu pot. Ei, pentru cei ce pot, un nou exemplu. Asa ii cu mine si cheia ca si o vioara care se naste care incepe sa capete forma in mainile unui mester, unui artist care asta stie sa faca el cel mai bine, dar pana sa inceapa sa fie remarcata si sa cante bine, trebuie avut grija de ea, lustruita, lacuita si intretinuta in cea mai buna forma posibila. Poate unii ar zice ca lemnul imbatraneste, ca lemnul nu mai ii la fel ca si cel nou, dar eu cred ca asemeni unei viori si cheia ramane mereu tanara si vocea ei va fi din ce in ce mai calda si mai frumoasa.
Asa si eu cu vioara mea(cheia) avem grija unul de altul cantam impreuna si ne indreptam incolo inspre paradisul nostru, inspre sala noastra plina de audienta, spre sala care ne va place si care ne va aprecia....
to be continued....
tot io ...un nebun din paradis, the new one...
Wednesday, November 30, 2011
Iubirea: Arta sau Stil de viata ?!
continuarea din 2008 :)
O intrebare fireasca pentru unii, un consum pentru altii sau chiar o stare de spirit normala....daca se poate numi normala.
Incerc oarecum sa tratez acest subiect prin prisma mea a vietii mele si a faptelor si oamenilor care i-am intalnit in viata pana acuma.
Poate parea o idiotenie poate ii ceva normal sau poate ca unii cred ca ii un subiect tabu dedicat spre a fi dezbatut doar in mintea fiecaruia. Sau nu? :P
Arta
Iubirea ca si arta cred ca este cel mai frumos mod de a trata viata si persoana de langa tine. Ce putin in cazul meu. Dar presupune si unele dezavantaje si sacrificii pe care unii le-ar numi nebunie, eu, rabdare si suflet. Ce presupune o iubire ca o arta? Pai simplu presupune tratarea pesoanei de langa tine in mod cu totul si cu totul special, presupune gasirea persoanei care sa te completeze in cel mai pur mod posibil. Presupune, as putea forta nota si zice, un fel de perfectiune. Cand iubesti pe cineva nu tii cont de nimeni si de nimik, esti in stare sa treci peste toate obstacolele care iti stau in fata, familie, preceptia prietenilor asupra ce cred ei ca ar trebui sa faci tu, asupra carui fel de persoana ti se potriveste mai bine sau nu. NU. Eu cand iubesc iubesc si ma doare in kur de toata lumea indiferent daca poate pentru unii pare o decadere pentru altii o aspiratie spre ceva iesit din cotidian. Iubirea nu se compara, se cladeste. Iubirea nu se cumpara, se intretine si se face sa creasca prin mici afectiuni prin mici atentii, aici sa nu interpretati ca fiind materiale. NU dimpotriva un gest facut din suflet eu il apreciez mai mult decat orice cadou oricat de costisitor ar fi. Pentru ca ceva ce izvoraste din sufletul persoanei de langa tine este de nepretuit raportat la o masina, un tractor sau un mar luat din piatz.
Ii o arta sa iubesti, dar ii si mai mare arta sa faci ca iubirea sa fie vesnica prin tine prin felul de a fi prin felul de a actiona prin felul de a gandi sau prin intelegere. Daca exista o gandire relativ asemenatoare atunci da, poti spune ca ai parte de iubire vesnica, pt ca fiecare incearca sa faca ce face si celalat in asa fel incat sa ii fie bine celuilalat. Aici ii arta, aici ii arta de fi iubit si sa poti iubi. Atunci cand a face un compromis nu inseamna a lasa de la tine dupa altu, ci inseamna ca iubesti pe cel de langa tine, si nu o face ca sa ii fie lui bine si tie rau ci o faci ca sa iubesti si sa fii iubit, o faci din suflet fara sa te gandesti la avantaje si dezavantaje. Asta ii iubire, asta ii arta.
Stil de viata
Unii nu pot concepe viata fara sa iubeasca fra sa aibe pe cineva lnaga ei. Si fac orice le sta in putinta pentru a avea pe cineva langa ei chiar daca nu ii acolo tot timpul, chiar daca un iubesc de multe ori vine din creier si nu din inima. Sunt persoane si cred ca, cu totii cunoasteti multe asemenea cazuri care nu pot sta o zi fara iubire care nu pot sta o zi fara cineva langa. Persoane pentru care a avea pe cineva langa este similar cu a avea apa acasa. Adika continuu indiferent daca intr-o zi ii mai murdara apa sau ii mai ruginita, apa sa fie. Asta nu ii iubire asta ii un fel de a fi iubit fara sa iti pese de nimik, sa nu ai un minim de bun simt, un minim de respect pentru tine ca persoana. Eu nu zic ca ii bine sa stai fara apa, dar prefer sa am tot timpul o apa curata si pura langa mine si cu cat mai putine impuritati. Iubirea ca si stil de viata ii ca si cum ai face dush cu apa murdara sau ruginita intr-o zi si a doua zi cu apa curata si peste vreo 3 zile iar cu apa murdara si sa fii mandru ca te-ai spalat in fiecare zi. Dar cum ? apa murdara nu spala, ci intinde. Iubirea continua nu ii iubire ci intinde starea de nepasare si starea de indiferenta fata de sentimentul omului. Ii un fel de batjocura la cuvantul iubire.
Stil de viata poate fi vazuta si altfel. In urma cu ceva vreme aveam eu o dilema si discutam cu un prieten. Ce inseamna a avea bani, ce inseamna asta prin prisma persoanei de langa tine, de unde stii daca acel "te iubesc" este adevarat pur sau este defapt un "te iubesc" mai lung, adika "te iubesc .....banule de langa mine". Raspunsul lui, preveste banii ca pe o frumusete. Pai eu nu pot, poate tu. Sad but true. De cele mai multe ori iubirea vine prin buzunar si nu prin suflet si atunci iubirea este un stil de viata ? Este iubirea ca si cum ma duc sa imi mai iau un pachet de tigari sa nu raman fara ? Gretzos.
Voi cum vedeti iubirea? Eu o traiesc ca o arta si prefer sa am rabdare si sa indur ar spune unii pentru ceva pur decat sa mai imi iau un pachet de tigari si sa ma spal cu namol. Cam ca si cu jocul la lotto once in a life time is better than never :P. Keep playing, da cu cap, nu cu bani.
Tot io acelasi artist din paradis...
O intrebare fireasca pentru unii, un consum pentru altii sau chiar o stare de spirit normala....daca se poate numi normala.
Incerc oarecum sa tratez acest subiect prin prisma mea a vietii mele si a faptelor si oamenilor care i-am intalnit in viata pana acuma.
Poate parea o idiotenie poate ii ceva normal sau poate ca unii cred ca ii un subiect tabu dedicat spre a fi dezbatut doar in mintea fiecaruia. Sau nu? :P
Arta
Iubirea ca si arta cred ca este cel mai frumos mod de a trata viata si persoana de langa tine. Ce putin in cazul meu. Dar presupune si unele dezavantaje si sacrificii pe care unii le-ar numi nebunie, eu, rabdare si suflet. Ce presupune o iubire ca o arta? Pai simplu presupune tratarea pesoanei de langa tine in mod cu totul si cu totul special, presupune gasirea persoanei care sa te completeze in cel mai pur mod posibil. Presupune, as putea forta nota si zice, un fel de perfectiune. Cand iubesti pe cineva nu tii cont de nimeni si de nimik, esti in stare sa treci peste toate obstacolele care iti stau in fata, familie, preceptia prietenilor asupra ce cred ei ca ar trebui sa faci tu, asupra carui fel de persoana ti se potriveste mai bine sau nu. NU. Eu cand iubesc iubesc si ma doare in kur de toata lumea indiferent daca poate pentru unii pare o decadere pentru altii o aspiratie spre ceva iesit din cotidian. Iubirea nu se compara, se cladeste. Iubirea nu se cumpara, se intretine si se face sa creasca prin mici afectiuni prin mici atentii, aici sa nu interpretati ca fiind materiale. NU dimpotriva un gest facut din suflet eu il apreciez mai mult decat orice cadou oricat de costisitor ar fi. Pentru ca ceva ce izvoraste din sufletul persoanei de langa tine este de nepretuit raportat la o masina, un tractor sau un mar luat din piatz.
Ii o arta sa iubesti, dar ii si mai mare arta sa faci ca iubirea sa fie vesnica prin tine prin felul de a fi prin felul de a actiona prin felul de a gandi sau prin intelegere. Daca exista o gandire relativ asemenatoare atunci da, poti spune ca ai parte de iubire vesnica, pt ca fiecare incearca sa faca ce face si celalat in asa fel incat sa ii fie bine celuilalat. Aici ii arta, aici ii arta de fi iubit si sa poti iubi. Atunci cand a face un compromis nu inseamna a lasa de la tine dupa altu, ci inseamna ca iubesti pe cel de langa tine, si nu o face ca sa ii fie lui bine si tie rau ci o faci ca sa iubesti si sa fii iubit, o faci din suflet fara sa te gandesti la avantaje si dezavantaje. Asta ii iubire, asta ii arta.
Stil de viata
Unii nu pot concepe viata fara sa iubeasca fra sa aibe pe cineva lnaga ei. Si fac orice le sta in putinta pentru a avea pe cineva langa ei chiar daca nu ii acolo tot timpul, chiar daca un iubesc de multe ori vine din creier si nu din inima. Sunt persoane si cred ca, cu totii cunoasteti multe asemenea cazuri care nu pot sta o zi fara iubire care nu pot sta o zi fara cineva langa. Persoane pentru care a avea pe cineva langa este similar cu a avea apa acasa. Adika continuu indiferent daca intr-o zi ii mai murdara apa sau ii mai ruginita, apa sa fie. Asta nu ii iubire asta ii un fel de a fi iubit fara sa iti pese de nimik, sa nu ai un minim de bun simt, un minim de respect pentru tine ca persoana. Eu nu zic ca ii bine sa stai fara apa, dar prefer sa am tot timpul o apa curata si pura langa mine si cu cat mai putine impuritati. Iubirea ca si stil de viata ii ca si cum ai face dush cu apa murdara sau ruginita intr-o zi si a doua zi cu apa curata si peste vreo 3 zile iar cu apa murdara si sa fii mandru ca te-ai spalat in fiecare zi. Dar cum ? apa murdara nu spala, ci intinde. Iubirea continua nu ii iubire ci intinde starea de nepasare si starea de indiferenta fata de sentimentul omului. Ii un fel de batjocura la cuvantul iubire.
Stil de viata poate fi vazuta si altfel. In urma cu ceva vreme aveam eu o dilema si discutam cu un prieten. Ce inseamna a avea bani, ce inseamna asta prin prisma persoanei de langa tine, de unde stii daca acel "te iubesc" este adevarat pur sau este defapt un "te iubesc" mai lung, adika "te iubesc .....banule de langa mine". Raspunsul lui, preveste banii ca pe o frumusete. Pai eu nu pot, poate tu. Sad but true. De cele mai multe ori iubirea vine prin buzunar si nu prin suflet si atunci iubirea este un stil de viata ? Este iubirea ca si cum ma duc sa imi mai iau un pachet de tigari sa nu raman fara ? Gretzos.
Voi cum vedeti iubirea? Eu o traiesc ca o arta si prefer sa am rabdare si sa indur ar spune unii pentru ceva pur decat sa mai imi iau un pachet de tigari si sa ma spal cu namol. Cam ca si cu jocul la lotto once in a life time is better than never :P. Keep playing, da cu cap, nu cu bani.
Tot io acelasi artist din paradis...
Furtuna in Paradis ...
La insistentele a cativa prieteni m-am decis sa republic subiecte care le-am prezentat in urma cu ceva vreme in momente X din viata mea care fie au fost la o rascruce fie au fost pur si simplu.
acest text l-am scris in 2008 si unele persoane stiu cand de ce si cum,
dar cum blogul vechi a disparut aici apar din nou.... :)
Enjoy
Furtuna in paradis... sau cum ar spune altii reglare de conturi. In dragoste si o prietenie. Voi ce alegeti?? Uni spun Dragoste alti Prietenie.
Sa o luam de la inceput. O furtuna in paradis de obicei aduce lucruri bune, o furtuna umple spatiul tensionat cu o o preocupare...De obicei dupa o furtuna vine liniste si pace, vin pasarele si broscute care canta si te inveselesc. Vorba aia tot raul inspre bine.
Dragoste: dupa o furtuna dragostea se intareste si creste, creste dragostea de dragoste, dragostea de a trai de a continua viata de a te linisti...O dragoste se poate schimba in ura sau in cugetare, care la randul ei se transforma in dragoste again, dragoste de a trai din nou in paradis, sau dragoste de a avea un paradis propriu....depinde de la om la om,...dar intotdeauna bunatatea va invinge dupa o furtuna oricat de mare va fi. Daca ar fi sa modificam vorbele lui Lenin am putea spune; Bunatate, bunatate, bunatate !
Prietenie: dupa o furtuna poti sa ai parte si de prietenie...prietenie care poate sa fie mult mai trainica si mai frumoasa decat toata dragostea din lume. Cum zice Bunicul meu: Prietenii ii ai / Dragostea ti-o faci. O prietenie de vis o prietenie plina de legaminte si amintiri. In fond si la urma urmei de ii aia paradis?? ce poate sa fie un paradis la nesfarsit? Un paradis daca tine mult si bine in final se concentreaza intr-o prietenie. Daca prietenie nu e, nimik nu este, de la prietenie porneste totul, dragoste ...iubire...tot. O prietenie este totul din ea poti sa iubesti sau poti sa ai dragoste fata de cel de langa tine, poti sa ocrotesti.
Voi ce alegeti? Eu lupt... prin bunatate sa le fac pe toate. La mai mare si multa multa bunatate.
Dar pentru a ajunge in aceste ipostaze trebuie sa rumegi mult si bine mult si tare si sa iei in calcul tot, un paradis frumos si linistit, o furtuna si iar inapoi in paradis.
acest text l-am scris in 2008 si unele persoane stiu cand de ce si cum,
dar cum blogul vechi a disparut aici apar din nou.... :)
Enjoy
Furtuna in paradis... sau cum ar spune altii reglare de conturi. In dragoste si o prietenie. Voi ce alegeti?? Uni spun Dragoste alti Prietenie.
Sa o luam de la inceput. O furtuna in paradis de obicei aduce lucruri bune, o furtuna umple spatiul tensionat cu o o preocupare...De obicei dupa o furtuna vine liniste si pace, vin pasarele si broscute care canta si te inveselesc. Vorba aia tot raul inspre bine.
Dragoste: dupa o furtuna dragostea se intareste si creste, creste dragostea de dragoste, dragostea de a trai de a continua viata de a te linisti...O dragoste se poate schimba in ura sau in cugetare, care la randul ei se transforma in dragoste again, dragoste de a trai din nou in paradis, sau dragoste de a avea un paradis propriu....depinde de la om la om,...dar intotdeauna bunatatea va invinge dupa o furtuna oricat de mare va fi. Daca ar fi sa modificam vorbele lui Lenin am putea spune; Bunatate, bunatate, bunatate !
Prietenie: dupa o furtuna poti sa ai parte si de prietenie...prietenie care poate sa fie mult mai trainica si mai frumoasa decat toata dragostea din lume. Cum zice Bunicul meu: Prietenii ii ai / Dragostea ti-o faci. O prietenie de vis o prietenie plina de legaminte si amintiri. In fond si la urma urmei de ii aia paradis?? ce poate sa fie un paradis la nesfarsit? Un paradis daca tine mult si bine in final se concentreaza intr-o prietenie. Daca prietenie nu e, nimik nu este, de la prietenie porneste totul, dragoste ...iubire...tot. O prietenie este totul din ea poti sa iubesti sau poti sa ai dragoste fata de cel de langa tine, poti sa ocrotesti.
Voi ce alegeti? Eu lupt... prin bunatate sa le fac pe toate. La mai mare si multa multa bunatate.
Dar pentru a ajunge in aceste ipostaze trebuie sa rumegi mult si bine mult si tare si sa iei in calcul tot, un paradis frumos si linistit, o furtuna si iar inapoi in paradis.
Sunday, November 20, 2011
Friends ...
And there where friends ... and they still are...
Se pare ca sunt pe drumul cel bun, drumul cunoasterii si recunoasterii mele individuale, cat si a cunoasterii adevarate a lumii. De cateva zile incoace experimentez niste "trairi" care pana nu de mult le consideram apuse pentru totdeauna...
In ciuda trecerii anilor incep sa ma simt din nou ca si in studentie. Din ceea ce priveste sentimentele care le am fata de oamenii ce ma inconjoara, si nu, nu sunt asa batran incat sa fiu senil confuz si basinos ... sunt cliepele la care visam ONE DAY ca vor veni... si uite ca asa cum iarna incepe tiptil-tiptil si silent sa isi faca apariti printre noi asa si vremea buna si caldura imi invadeaza inima si sufletul ... mintea si viata mea ...
Dupa cum am mai spus si poate ca unii dintre voi care ma cunoasteti deja stiti; pentru mine fericirea voastra si a lumii din jur este mult mai importanta decat fericirea mea .... da stiu unii sau poate unele :D ar spune ca dimpotriva ... raceala si rautatea de care sunt capabil au aratat contrariul... da, se prea poate ca in anumite ipostaze in care EU sunt ranit profund, sa devin absurd ursuz si nebun ... dar toate ele sunt doar catvea masti care viata m-a invatat sa le iau cateodata cu mine. Pentru mine voi sunteti importanti... FRIENDS...
Merg de la aceasta idee... pentru multe dati am ales sa stau aici cu voi decat sa ma iau si sa ma duc in lume, am ales poate sa stau cu voi ca sa stiu ca sunteti fericiti ca nu cumva sa va pierd, desi stiu in adancul meu ca ochii care nu se vad NU se uita decat daca acei ochi nu sunt iluzii.
Am ales sa las fericirea mea pentru voi sa las bucuriile mele pentru voi sa va stiu aproape sa nu va pierd... dar ieri mi-am dat seama ca am fost un bou ... nu doar pentru ca nu am plecat ci mai ales pentru ca am incercat sa pun la indoiala chiar si absurda o prietenie de o viata, sa pun la indoiala ca un frate sau o sora nu imi vor mai fi prieteni.
Nu radeti nu sunt penticostal/martor/baptist sau altceva... dar TRUE FRIENDS sunt like sisters and brothers 4 me. Nu sunt multi dar sunt si acuma mi s-a intarit si mai mult convingerea.
Va multumesc ca sunteti, va multumesc ca nu ma urati pentru ca am pus la indoiala o legatura inceputa pe vremea cand internetul sau telefonul erau ceva cu limita, cand a manaca o banana sau a bea un Pepsi era un eveniment, a avea acces la portocale o sarbatoare si a avea tv color pe care sa te uiti la un video, pe caseta VHS, era ceva special si clipe si momente pe care nu le voi uita vreodata
Si astfel de acum incolo voi sti ca fericirea mea este si exista si se poate realiza si cu voi departe... pentru ca voi veti fi fericiti sa va fiu prieten asa cum si eu voi fi fericit sa va am de prieteni.
Merci
Se pare ca sunt pe drumul cel bun, drumul cunoasterii si recunoasterii mele individuale, cat si a cunoasterii adevarate a lumii. De cateva zile incoace experimentez niste "trairi" care pana nu de mult le consideram apuse pentru totdeauna...
In ciuda trecerii anilor incep sa ma simt din nou ca si in studentie. Din ceea ce priveste sentimentele care le am fata de oamenii ce ma inconjoara, si nu, nu sunt asa batran incat sa fiu senil confuz si basinos ... sunt cliepele la care visam ONE DAY ca vor veni... si uite ca asa cum iarna incepe tiptil-tiptil si silent sa isi faca apariti printre noi asa si vremea buna si caldura imi invadeaza inima si sufletul ... mintea si viata mea ...
Dupa cum am mai spus si poate ca unii dintre voi care ma cunoasteti deja stiti; pentru mine fericirea voastra si a lumii din jur este mult mai importanta decat fericirea mea .... da stiu unii sau poate unele :D ar spune ca dimpotriva ... raceala si rautatea de care sunt capabil au aratat contrariul... da, se prea poate ca in anumite ipostaze in care EU sunt ranit profund, sa devin absurd ursuz si nebun ... dar toate ele sunt doar catvea masti care viata m-a invatat sa le iau cateodata cu mine. Pentru mine voi sunteti importanti... FRIENDS...
Merg de la aceasta idee... pentru multe dati am ales sa stau aici cu voi decat sa ma iau si sa ma duc in lume, am ales poate sa stau cu voi ca sa stiu ca sunteti fericiti ca nu cumva sa va pierd, desi stiu in adancul meu ca ochii care nu se vad NU se uita decat daca acei ochi nu sunt iluzii.
Am ales sa las fericirea mea pentru voi sa las bucuriile mele pentru voi sa va stiu aproape sa nu va pierd... dar ieri mi-am dat seama ca am fost un bou ... nu doar pentru ca nu am plecat ci mai ales pentru ca am incercat sa pun la indoiala chiar si absurda o prietenie de o viata, sa pun la indoiala ca un frate sau o sora nu imi vor mai fi prieteni.
Nu radeti nu sunt penticostal/martor/baptist sau altceva... dar TRUE FRIENDS sunt like sisters and brothers 4 me. Nu sunt multi dar sunt si acuma mi s-a intarit si mai mult convingerea.
Va multumesc ca sunteti, va multumesc ca nu ma urati pentru ca am pus la indoiala o legatura inceputa pe vremea cand internetul sau telefonul erau ceva cu limita, cand a manaca o banana sau a bea un Pepsi era un eveniment, a avea acces la portocale o sarbatoare si a avea tv color pe care sa te uiti la un video, pe caseta VHS, era ceva special si clipe si momente pe care nu le voi uita vreodata
Si astfel de acum incolo voi sti ca fericirea mea este si exista si se poate realiza si cu voi departe... pentru ca voi veti fi fericiti sa va fiu prieten asa cum si eu voi fi fericit sa va am de prieteni.
Merci
Saturday, November 19, 2011
One Day ....
One day ... sau cum sa verifici viata...
One day este un film care tocmai ce l-am vazut cu doi prieteni de ai mei ... One day reprezinta poate suma tuturor posibilitatilor a viselor si a zdruncinorilor din viata.... One day m-a facut sa incep sa scriu din nou.
One day...
asa spuneam cand eram mici: "cand o sa fiu mare o sa ma fac aviator, mecani, doctor, inginer, designer etc" ... asta va fi ... ONE DAY ....
La final sunt intrebat daca ai putea da timpul inapoi la un ONE DAY unde te-ai duce .... si intrebarea ma pus pe ganduri ... m-a facut sa realizez ca vremea a trecut mai mult de cat imi dau seama in fiecare zi ca viata este mai scurta si mai lunga de cat ne inchipuim ... viata este un one day ... sau este doar o insiruire de zile ... nu pot sa dau un raspuns unde m-as intoarce in timp desi primul gand a fost la o zi din anul 2002 ... o zi care poate a reprezentat piatra de hotar a vietii mele, ziua care mi-a schimbat directia... si pe parcurul anilor acea directie a fost buna, a fost rea ... a fost cand si cum ... caci viata e o turma de placeri si nori viata nu e doar cer albastru viata e o seara la munte cu cei mai apropiati prieteni e cald apoi se raceste brusc si dupa ce intri in cabana dardaind de frig, chiar daca in jurul focului era bine, focul acela e o iluzie ... ajungi iar la caldura si e iar bine ... dar dimineata te trezesti tot amotit din varii motive:P sau nu ... si incepe o noua zi frumoasa pe malul lacului de mult secat de vremea copilariei ... cam asa e viata.
cu siguranta one day daca as merge inapoi in timp atunci cand as reveni dupa cele 24 de ore m-as intoarce intr-o lume necunoscuta dar o lume asa cum o vroiam ... one day ... o lume asa cum era normal sa fie ... as zice acum... dar oane day se va intampla totul asa cum trebuie ... pentru ca fiecare aspect din viata are un inteles al lui un inteles neinteles pe momentul suferintei sau supraturat pe cel al lacrimilor bucuriei ... one day totul revine la normal ...
viata trece si acel one day o data avut si nepretuit s-a dus si in clipe ca acestea cand apuci sa te trezesti la realitate realizezi cu adevarat ce inseamna acele clipe ... m-as intoace in 2002 sa pot fi si acuma poate sotul femeii iubite si tatal celor mai frumosi copii, m-as intoarce in acel moment de cumpana pentru a putea prevesti o lume care prietenii nu o cunosc pentru a putea salva o viata, doua sau mai multe ... pentru a vedea pe cei dragi mie atunci, acuma fericiti pentru a sti ca acuma sunt fericiti ...
inclin sa cred ca starea mea de fapt cand incep sa scriu se datoreaza faptului ca ma simt neinteles de lume de viata si de oameni ... si nu pentru ca sunt foarte nebun caci nu sunt mai mult ca altii ci doar pentru ca stiu ca emotional eu traiesc fiecare clipa si moment la un nivel prea mare si prea apasator pentru cei ce iau viata mai liber ... nu ii voie dupa mine sa tratezi ceva cu indiferenta si orice vei face va trebui sa aiba un scop si un tel sa aiba o satisfactie nociva sau binevoitoare va fi o satisfactie a propriului ego al omului care s-a cladit si educat in tine prin prisma vietii si a anilor batatoriti in talpa....
imi place sa scriu si sa incerc sa va explic si voua ce simt si cum va vad ... ca cei mai frumosi indivizi si elemente din lume ... sa stiu ca sunteti fericiti este mai fericit decat sau fiu eu fericit... :)
one day .... nu m-as duce inapoi ... pentru ca ar fi god like si nu e corect poate fata de altii care s-ar duce datorita actiunilor mele ... si da stiu ca sunt dur acuma si poate cinic ... dar prietenii mei ce au murit .. one day some long time ago ... trebuiau poate sa moara pentru ca one day sa fim iar fericiti cu totii si cu ei alaturi de noi ... poate ca altfel .... one day ... eram certati si astfel nu puteam aprecia ce este in jurul nostru eu nu scriam nimic ... fiecare are un scop si timp in viata ... timpul ne va duce mai departe pe valurile sale pana vom intelege ... one day ...
promit sa mai scriu ... chiar si daca voi scrie doar pentru mine si nimeni nu va citi ... ma descarc si va as sa va bucurati ...
un nebun ... one day ... :D
One day este un film care tocmai ce l-am vazut cu doi prieteni de ai mei ... One day reprezinta poate suma tuturor posibilitatilor a viselor si a zdruncinorilor din viata.... One day m-a facut sa incep sa scriu din nou.
One day...
asa spuneam cand eram mici: "cand o sa fiu mare o sa ma fac aviator, mecani, doctor, inginer, designer etc" ... asta va fi ... ONE DAY ....
La final sunt intrebat daca ai putea da timpul inapoi la un ONE DAY unde te-ai duce .... si intrebarea ma pus pe ganduri ... m-a facut sa realizez ca vremea a trecut mai mult de cat imi dau seama in fiecare zi ca viata este mai scurta si mai lunga de cat ne inchipuim ... viata este un one day ... sau este doar o insiruire de zile ... nu pot sa dau un raspuns unde m-as intoarce in timp desi primul gand a fost la o zi din anul 2002 ... o zi care poate a reprezentat piatra de hotar a vietii mele, ziua care mi-a schimbat directia... si pe parcurul anilor acea directie a fost buna, a fost rea ... a fost cand si cum ... caci viata e o turma de placeri si nori viata nu e doar cer albastru viata e o seara la munte cu cei mai apropiati prieteni e cald apoi se raceste brusc si dupa ce intri in cabana dardaind de frig, chiar daca in jurul focului era bine, focul acela e o iluzie ... ajungi iar la caldura si e iar bine ... dar dimineata te trezesti tot amotit din varii motive:P sau nu ... si incepe o noua zi frumoasa pe malul lacului de mult secat de vremea copilariei ... cam asa e viata.
cu siguranta one day daca as merge inapoi in timp atunci cand as reveni dupa cele 24 de ore m-as intoarce intr-o lume necunoscuta dar o lume asa cum o vroiam ... one day ... o lume asa cum era normal sa fie ... as zice acum... dar oane day se va intampla totul asa cum trebuie ... pentru ca fiecare aspect din viata are un inteles al lui un inteles neinteles pe momentul suferintei sau supraturat pe cel al lacrimilor bucuriei ... one day totul revine la normal ...
viata trece si acel one day o data avut si nepretuit s-a dus si in clipe ca acestea cand apuci sa te trezesti la realitate realizezi cu adevarat ce inseamna acele clipe ... m-as intoace in 2002 sa pot fi si acuma poate sotul femeii iubite si tatal celor mai frumosi copii, m-as intoarce in acel moment de cumpana pentru a putea prevesti o lume care prietenii nu o cunosc pentru a putea salva o viata, doua sau mai multe ... pentru a vedea pe cei dragi mie atunci, acuma fericiti pentru a sti ca acuma sunt fericiti ...
inclin sa cred ca starea mea de fapt cand incep sa scriu se datoreaza faptului ca ma simt neinteles de lume de viata si de oameni ... si nu pentru ca sunt foarte nebun caci nu sunt mai mult ca altii ci doar pentru ca stiu ca emotional eu traiesc fiecare clipa si moment la un nivel prea mare si prea apasator pentru cei ce iau viata mai liber ... nu ii voie dupa mine sa tratezi ceva cu indiferenta si orice vei face va trebui sa aiba un scop si un tel sa aiba o satisfactie nociva sau binevoitoare va fi o satisfactie a propriului ego al omului care s-a cladit si educat in tine prin prisma vietii si a anilor batatoriti in talpa....
imi place sa scriu si sa incerc sa va explic si voua ce simt si cum va vad ... ca cei mai frumosi indivizi si elemente din lume ... sa stiu ca sunteti fericiti este mai fericit decat sau fiu eu fericit... :)
one day .... nu m-as duce inapoi ... pentru ca ar fi god like si nu e corect poate fata de altii care s-ar duce datorita actiunilor mele ... si da stiu ca sunt dur acuma si poate cinic ... dar prietenii mei ce au murit .. one day some long time ago ... trebuiau poate sa moara pentru ca one day sa fim iar fericiti cu totii si cu ei alaturi de noi ... poate ca altfel .... one day ... eram certati si astfel nu puteam aprecia ce este in jurul nostru eu nu scriam nimic ... fiecare are un scop si timp in viata ... timpul ne va duce mai departe pe valurile sale pana vom intelege ... one day ...
promit sa mai scriu ... chiar si daca voi scrie doar pentru mine si nimeni nu va citi ... ma descarc si va as sa va bucurati ...
un nebun ... one day ... :D
Subscribe to:
Posts (Atom)