Lumea ne cere tot mai des sa ne alegem calea sa ne abatem de la diversitate si de la bucurie si sa devenim tot mai repede si mai des cineva pe ceva.... Ceva ce ?!?!?!?
Cineva pe ceva e frumos si ipotetic ... realistic intr-o lume virtuala si imposibil in lumea reala.
Ni se cere sa ne aprofundam in vise si sa gasim acolo calea spre a fi cei mai tari din parcare sa invatam sa stim ceva bine ... dar cu restu cum ramane .... ?
Ce vom face daca ajungem in situatii diferite de lumea in care traim ? murim ? da, daca ajungem sa stim ceva si atat ...
Diversitatea vietii nu inseamna imprastierea gandurilor ci posibilitatea de a le adune pe toate intr-un cer unic si plin de voie buna ... posibilitatea de a lasa visele sa zburde singure si gandurile sa le adune si sa le sorteze ... nu sa ni le sorteze altii sau viata prin bariere impuse si canale definite ...
Doresc sa fiu mai bun si mai tare ... pot fi daca ma diversific daca cunosc mai multe din mai multe zone ... nu doar cunoscand o lume ... cu cat mai multe cu atat mai bun esti ...
Niciodata nu voi mai macar o secunda ca voi face doar un lucru ... voi face cat mai multe dar atentie pe cat posibil 100% ... daca nu .... spre aia voi tinde cu gandul cu visele si cu to ceea ce ma inconjoara ... iar daca trebuei sa fac cate un pic din fiecare pentru a ajunge sa fiu 100% un visator fericit asa va fi ...
O seara buna si alegeti..... ce vreti ? diversitate si bucurie ... plina de viata si implinire ... sau robotizare si un mare om si gol inauntru cu o identitate murdarita de principii de o lume colorata si foarte gri ...
Moi
Thursday, July 24, 2014
Saturday, June 16, 2012
o mie de cuvinte sau copacul ...
Se pare ca o data la ceva vreme ... imi vine cheful de scris, sau mai bine spus cred ca se umple paharul si trebuie sa dau pe afara. Aceste momente sunt neconditionate in mod normal ... la mine se manifesta poate un pik mai ciudat, adun idei ... simt nevoia de a scrie, dar incep efectiv sa scriu cand se intampla ceva ... cand are loc un fsss.....
Azi a fost din nou un film A thousand words .... useless ar zice unii care au vazut doar partea comica a filmului dar trecand mai departe de aceste straturi artificiale ale cinematografiei ajungi la acele substraturi cu care incet incet realizezi ca tu de fapt ca si persoana te identifici cu ele.
Eu m-am identificat mai mult decat am crezut, chiar daca am inteles de la inceput mesajul filmului din primele minute am realizat ca se poate si asa ... am realizat ca pot sa iert si pot sa merg mai departe. Si nu doar sa iert greseli ale vietii cotidiene sa iert pe un bou ca se misca ca melcu in fata mea sau ca as fi dorit sa fac altceva decat ceea ce fac azi. Bucuria care ma cuprinde scriind aceste randuri nu imi da pace si ma face sa scriu si sa incerc sa explic ce simt prin cuvinte si nu doar vorbe... ma face sa vreau sa fiu inteles asa cum sunt .... ma face sa iubesc si sa iert .... si da, cred ca a sosit moemntul sa iert pe cineva ... sau ceva ce s-a intamplat in trecut ... si nu acum ci mai demult .... cam acu o viata ... vreo 11 ani au trecut de atunci de cand am inceput o noua viata, bazandu-ma pe inclestare si pe determinare interioara fara sa tin cont de altii fara sa vreau sa vad pe altii fara sa accept ca unele chestii si sentimente nu le poti trece cu vederea si mai ales nu le poti sterge .... degaba imi zicea Andrei ... lasa-l iti va trece si vei fi mai bine, degaba imi spunea lumea ca sunt nebun si ca sunt egoist ... a trebuit sa treaca atata vreme cat sa realizez ca se poate si asa... sa nu porti pica si ura sa nu vorbesti de cineva odinioara foarte drag ca si de o persoana la trecut si care nu mai este. Persoana exista si este... cu siguranta, in relatie cu mine va fi o persoana care a fost si nu mai este din viata mea... dar accept ca acea persoana exista printre noi ... si ca e aici inca prin preajma si sper ca intr-o buna zi sa avem curajul si mai ales dispozitia sufleteasca sa putem vorbi deschisi si fara menajamente si sa fim doar noi 2 si atat ... nimic si nimeni mai mult in preajma sa fim ca si cum am fi doar noi sa putem dialoga ca deunazi acu 11 ani ...
Familia este un PLUS foarte important al vietii noastre si trebuie sa o respectam si sa o cladim asa cum putem si ori de cate ori cade cate o caramida, sa ne aplecam si sa o punem la loc, mai bine ca inainte, cu mai multa dragoste si iubire incat sa se cimenteze si mai bine relatia dintre noi ... si de fiecare data cand facem asta sa avem puterea de a avea mai multa dragoste si credinta ca vom reusi sa atingem perfectiunea.... idealismul familiei si al prieteniei ... al recunostintei si impacarii cu noi insine ...
Unii zic ca familia o primesti si prietenii ii alegi si in unele momente parca te bucuri ca poti alege, dar nu realizezi ca ceea ce primesti e mai de pret decat orice... si cei ce imi sunt prieteni vor sti ca nu ii neglijez cand spun asta si vor sti la fel ca mine ce simt ei cand e vorba de familie si aproapele lor.
sa invatam sa pretuim si sa iubim ce avem; sa sadim si sa udam ce e al nostru..
Nu, nu am tacnit si nici la o religie nus de care nu am ajuns ... le spun eu, Nick ... un credincios in ceea ce exista si se poate demonstra ... un credincios in puterile mele si convins de faptul ca ceea ce ne propunem sa facem, sa realizam si care cred ca, cu puterea mintii si indarjirea vietii poti realiza orice ... depinde cat de tare iti doresti si mai ales cat de tare realizezi ca vrei acel ceva faptic sau spiritual ..
Un nebun din lumea lui ... si a voastra in felul ei ... :)
Sunday, January 22, 2012
Dupa 11287 zile
dupa atat vreme ma simt aiurea ... ma simt ciudat batran si tanar .... singur si plin de prieteni ...
Sunt un pic confuz sau e normal sa fiu dar imi este tot mai greu sa accept lucruri si evenimente care alta data mis e pareau absolut normale. Ca de exemplu faptul ca parintii bunicii imbatranesc (doooh !!! :) ) dar parca totusi nu in rtimul acesta. Azi dupa multi ani am avut asa un blocaj, parca m-a lovit unu cu o bata peste ceafa ... am vazut ca lumea e mai batrana decat imi placea mie sa crde ca Mama nu mai are aceeasi energie care o avea demult ca ea, care pentru mine a fost si va ramane vesnic tanara si cu o imagine intiparita in copilarie pe vremea cand eu aveam vreo 14 ani si Tata era in preajma ... mi se parea ca sunt impreuna cu prietenii nu cu parintii ...
Ai mei au ajuns a fie vesnici in sufletul meu si asa vor fi indiferent de varsta ... si voi incerca ca de acum incolo sa ii inveselesc sa ii intineresc prin tot ceea ce pot face pentru ei sa fie mai tineri ca in tinerete.
Viata trece mai repede decat credem ... si acum ca s-au schimbat multe in viata mea, stil de viata job, etc ... incep din nou sa am timpul liber si timpul necesar pentru a admira lumea din jurul meu, incep sa observ din nou ca lumea traieste in jurul meu si ca nu este totul orientat spre munca somn munca somn ....
Parca m-am nascut a doua oara ... parca sunt copil cu minte de matur ... pentru ca in copilarie ma simteam al fel de liber, la fel de plin de energie si plin de timp sa fac orice sa fac ce vreau eu si sa nu fiu stresat ca nu voi avea timp de altceva ...
Stiu ca sunteti printre voi cei ce ma veti ura pentru ce voi scrie de acum incolo dar is true ... si ii minunat. Am timp liber am timp sa uit ce zi este ... am timp sa uit ca lucrez ca atunci cand nu lucrez sa ma simt ca si in concediu. Stiu ca e greu in zilele astea sa faci asta .... dar prefer asa artistic decat cu mult stres si fara nici o bucurie la sfarsitul zilei. Asa fiecare zi e o provocare. Am timp sa visez sa ma gandesc la cei apropiati si sa incerc sa fiu acolo pentru ei caci ei sunt cei ce ne fac fericiti in viata ei sunt cei ce ne fac sa zambim dimineata si seara la culcare. Ei, Familia sunt poate cele mai frumoase inventii ale omenirii ...
Si da sunt din nou liber sa gandesc la cai verzi pe pereti incep sa imi curga idei noi sa simt ca tot acest timp in care am fost inchis in jobul meu a fost un timp bun dar nu aveam posibilitatea s aam ami bucur de viata. Sunt ca si in liceu ... liber la mare la soare si cu ganduri mari. Simt ca sunt pe trambulina care trebuie ... si e minunat ...
Dupa 11287 zile sunt aici si va multumesc ... Va iubesc.
Sunt un pic confuz sau e normal sa fiu dar imi este tot mai greu sa accept lucruri si evenimente care alta data mis e pareau absolut normale. Ca de exemplu faptul ca parintii bunicii imbatranesc (doooh !!! :) ) dar parca totusi nu in rtimul acesta. Azi dupa multi ani am avut asa un blocaj, parca m-a lovit unu cu o bata peste ceafa ... am vazut ca lumea e mai batrana decat imi placea mie sa crde ca Mama nu mai are aceeasi energie care o avea demult ca ea, care pentru mine a fost si va ramane vesnic tanara si cu o imagine intiparita in copilarie pe vremea cand eu aveam vreo 14 ani si Tata era in preajma ... mi se parea ca sunt impreuna cu prietenii nu cu parintii ...
Ai mei au ajuns a fie vesnici in sufletul meu si asa vor fi indiferent de varsta ... si voi incerca ca de acum incolo sa ii inveselesc sa ii intineresc prin tot ceea ce pot face pentru ei sa fie mai tineri ca in tinerete.
Viata trece mai repede decat credem ... si acum ca s-au schimbat multe in viata mea, stil de viata job, etc ... incep din nou sa am timpul liber si timpul necesar pentru a admira lumea din jurul meu, incep sa observ din nou ca lumea traieste in jurul meu si ca nu este totul orientat spre munca somn munca somn ....
Parca m-am nascut a doua oara ... parca sunt copil cu minte de matur ... pentru ca in copilarie ma simteam al fel de liber, la fel de plin de energie si plin de timp sa fac orice sa fac ce vreau eu si sa nu fiu stresat ca nu voi avea timp de altceva ...
Stiu ca sunteti printre voi cei ce ma veti ura pentru ce voi scrie de acum incolo dar is true ... si ii minunat. Am timp liber am timp sa uit ce zi este ... am timp sa uit ca lucrez ca atunci cand nu lucrez sa ma simt ca si in concediu. Stiu ca e greu in zilele astea sa faci asta .... dar prefer asa artistic decat cu mult stres si fara nici o bucurie la sfarsitul zilei. Asa fiecare zi e o provocare. Am timp sa visez sa ma gandesc la cei apropiati si sa incerc sa fiu acolo pentru ei caci ei sunt cei ce ne fac fericiti in viata ei sunt cei ce ne fac sa zambim dimineata si seara la culcare. Ei, Familia sunt poate cele mai frumoase inventii ale omenirii ...
Si da sunt din nou liber sa gandesc la cai verzi pe pereti incep sa imi curga idei noi sa simt ca tot acest timp in care am fost inchis in jobul meu a fost un timp bun dar nu aveam posibilitatea s aam ami bucur de viata. Sunt ca si in liceu ... liber la mare la soare si cu ganduri mari. Simt ca sunt pe trambulina care trebuie ... si e minunat ...
Dupa 11287 zile sunt aici si va multumesc ... Va iubesc.
Wednesday, November 30, 2011
Cheia fermecata ....
ultimul blog. din 2008.
eu voi continua sa scriu :) in prezent si mai ales despre viitor :)
Era o data o poveste ca eram intr-o barca si ma duceam spre tarm dinspre paradis in cautarea cheii fermecate care s a ma duca inapoi in paradis. Era o vreme a incertitudinii, era demult .... demult pe cand lumea nu cunostea cheia fermecata.
Ajuns pe uscat am inceput sa ma uit in jur am inceput sa privesc lumea cu alti ochi am inceput sa aud sunetul multimii sa ascult lumea, am invatat ca drumul cel mai bun e drumul cel mai greu, ca si la GPS shortest route is not the best road.
Drumul ii lung si nu se termina niciodata si un drum incepe acolo unde altii poate s-ar duce sa se distreze pe o insula din oras. Eu nu. Eu am mers mai departe pe drumul meu, drumul care l-am simti ca fiind al meu un drum cu multe ostacole multe tentatii si multe chei la alte lumi, la lumi care poate par frumoase la inceput, la lumi care sunt pline de flori la intrare pe hol si incet incet apar tot mai uscate pe masura ce ajungi inlauntrul lor, lumi care poate o data erau ceva mai bune....dar niciodata ca lumea din sufletul meu, ca lumea de unde am plecat, ca lumea din paradis.
Sa nu credeti ca vroiam sa ma intorc in paradis, in acel paradis. Nu fiecare paradis are un inceput iar in momentul cand il parasesti niciodata numai este cel ce a fost pentru ca ai alterat o variabila din el, s-a modificat el. Imaginati-va o lume intr-o eprubeta, acele medii absolute care in scoala ni se spuneau ca sunt medii ideale. Ce se intampla in momentul cand vrei sa iesi din eprubeta, din lumea ideala? Intra impuritati ca vrei ca nu vrei, si ori de cate ori ai vrea sa recreezi atmosfera din eprubeta esti constient ca acel mediu initial nu va mai fi, asta daca a-i invatat in scoala. Ca si o sticla de cola, o deschizi si vrei sa ii pui capacu dupa ceva vreme dar numai este acelasi gaz inauntru, numai este aceeasi agitatie si framantare care era inainte sa il deschizi, numai face acelasi spume ca la inceput.
Asa si eu, numai vreau in acel paradis, vreau in paradisul din inima mea, in paradisul unde inca nu exista impuritati. Asa si eu am ajuns pe acest drum, acest drum spre cheia fermecata, acest drum care pentru altii dupa cum am spus ar fi fost demult uitat si demult abandonat pentru o insula artificiala, pe un paradis inchipuit de altii. Problema mea ii ca io tin ca orbu de bata chiar daca nu pare si el stie ca fara bata nu face nimik, asa si eu fara paradisul din mine nu fac nimik. Si am gasit o cheie.....
O cheie minunata, o cheie superba, mica si scumpa, mika si dulce si o usa la un paradis un paradis al meu si al cheii fermecate. Da cheia trebuie curatata trebuie avut grija de ea. Acum suntem pe drum inspre paradis...da mai avem drum lung pana acolo... Stim asta amandoi ca putem ajunge in paradis dar trebuie sa avem grija unul de altul asa cum putem, eu incerc sa tin cheia la piept si sa o curat si sa am grija de ea in fiecare zi ca sa straluceasca pe cand ajungem la usa...usa paradisului. Iarasi revin cu exemplele mele care poate unii le urasc, care poate unii nu le inteleg sau pur si simplu nu pot. Ei, pentru cei ce pot, un nou exemplu. Asa ii cu mine si cheia ca si o vioara care se naste care incepe sa capete forma in mainile unui mester, unui artist care asta stie sa faca el cel mai bine, dar pana sa inceapa sa fie remarcata si sa cante bine, trebuie avut grija de ea, lustruita, lacuita si intretinuta in cea mai buna forma posibila. Poate unii ar zice ca lemnul imbatraneste, ca lemnul nu mai ii la fel ca si cel nou, dar eu cred ca asemeni unei viori si cheia ramane mereu tanara si vocea ei va fi din ce in ce mai calda si mai frumoasa.
Asa si eu cu vioara mea(cheia) avem grija unul de altul cantam impreuna si ne indreptam incolo inspre paradisul nostru, inspre sala noastra plina de audienta, spre sala care ne va place si care ne va aprecia....
to be continued....
tot io ...un nebun din paradis, the new one...
eu voi continua sa scriu :) in prezent si mai ales despre viitor :)
Era o data o poveste ca eram intr-o barca si ma duceam spre tarm dinspre paradis in cautarea cheii fermecate care s a ma duca inapoi in paradis. Era o vreme a incertitudinii, era demult .... demult pe cand lumea nu cunostea cheia fermecata.
Ajuns pe uscat am inceput sa ma uit in jur am inceput sa privesc lumea cu alti ochi am inceput sa aud sunetul multimii sa ascult lumea, am invatat ca drumul cel mai bun e drumul cel mai greu, ca si la GPS shortest route is not the best road.
Drumul ii lung si nu se termina niciodata si un drum incepe acolo unde altii poate s-ar duce sa se distreze pe o insula din oras. Eu nu. Eu am mers mai departe pe drumul meu, drumul care l-am simti ca fiind al meu un drum cu multe ostacole multe tentatii si multe chei la alte lumi, la lumi care poate par frumoase la inceput, la lumi care sunt pline de flori la intrare pe hol si incet incet apar tot mai uscate pe masura ce ajungi inlauntrul lor, lumi care poate o data erau ceva mai bune....dar niciodata ca lumea din sufletul meu, ca lumea de unde am plecat, ca lumea din paradis.
Sa nu credeti ca vroiam sa ma intorc in paradis, in acel paradis. Nu fiecare paradis are un inceput iar in momentul cand il parasesti niciodata numai este cel ce a fost pentru ca ai alterat o variabila din el, s-a modificat el. Imaginati-va o lume intr-o eprubeta, acele medii absolute care in scoala ni se spuneau ca sunt medii ideale. Ce se intampla in momentul cand vrei sa iesi din eprubeta, din lumea ideala? Intra impuritati ca vrei ca nu vrei, si ori de cate ori ai vrea sa recreezi atmosfera din eprubeta esti constient ca acel mediu initial nu va mai fi, asta daca a-i invatat in scoala. Ca si o sticla de cola, o deschizi si vrei sa ii pui capacu dupa ceva vreme dar numai este acelasi gaz inauntru, numai este aceeasi agitatie si framantare care era inainte sa il deschizi, numai face acelasi spume ca la inceput.
Asa si eu, numai vreau in acel paradis, vreau in paradisul din inima mea, in paradisul unde inca nu exista impuritati. Asa si eu am ajuns pe acest drum, acest drum spre cheia fermecata, acest drum care pentru altii dupa cum am spus ar fi fost demult uitat si demult abandonat pentru o insula artificiala, pe un paradis inchipuit de altii. Problema mea ii ca io tin ca orbu de bata chiar daca nu pare si el stie ca fara bata nu face nimik, asa si eu fara paradisul din mine nu fac nimik. Si am gasit o cheie.....
O cheie minunata, o cheie superba, mica si scumpa, mika si dulce si o usa la un paradis un paradis al meu si al cheii fermecate. Da cheia trebuie curatata trebuie avut grija de ea. Acum suntem pe drum inspre paradis...da mai avem drum lung pana acolo... Stim asta amandoi ca putem ajunge in paradis dar trebuie sa avem grija unul de altul asa cum putem, eu incerc sa tin cheia la piept si sa o curat si sa am grija de ea in fiecare zi ca sa straluceasca pe cand ajungem la usa...usa paradisului. Iarasi revin cu exemplele mele care poate unii le urasc, care poate unii nu le inteleg sau pur si simplu nu pot. Ei, pentru cei ce pot, un nou exemplu. Asa ii cu mine si cheia ca si o vioara care se naste care incepe sa capete forma in mainile unui mester, unui artist care asta stie sa faca el cel mai bine, dar pana sa inceapa sa fie remarcata si sa cante bine, trebuie avut grija de ea, lustruita, lacuita si intretinuta in cea mai buna forma posibila. Poate unii ar zice ca lemnul imbatraneste, ca lemnul nu mai ii la fel ca si cel nou, dar eu cred ca asemeni unei viori si cheia ramane mereu tanara si vocea ei va fi din ce in ce mai calda si mai frumoasa.
Asa si eu cu vioara mea(cheia) avem grija unul de altul cantam impreuna si ne indreptam incolo inspre paradisul nostru, inspre sala noastra plina de audienta, spre sala care ne va place si care ne va aprecia....
to be continued....
tot io ...un nebun din paradis, the new one...
Iubirea: Arta sau Stil de viata ?!
continuarea din 2008 :)
O intrebare fireasca pentru unii, un consum pentru altii sau chiar o stare de spirit normala....daca se poate numi normala.
Incerc oarecum sa tratez acest subiect prin prisma mea a vietii mele si a faptelor si oamenilor care i-am intalnit in viata pana acuma.
Poate parea o idiotenie poate ii ceva normal sau poate ca unii cred ca ii un subiect tabu dedicat spre a fi dezbatut doar in mintea fiecaruia. Sau nu? :P
Arta
Iubirea ca si arta cred ca este cel mai frumos mod de a trata viata si persoana de langa tine. Ce putin in cazul meu. Dar presupune si unele dezavantaje si sacrificii pe care unii le-ar numi nebunie, eu, rabdare si suflet. Ce presupune o iubire ca o arta? Pai simplu presupune tratarea pesoanei de langa tine in mod cu totul si cu totul special, presupune gasirea persoanei care sa te completeze in cel mai pur mod posibil. Presupune, as putea forta nota si zice, un fel de perfectiune. Cand iubesti pe cineva nu tii cont de nimeni si de nimik, esti in stare sa treci peste toate obstacolele care iti stau in fata, familie, preceptia prietenilor asupra ce cred ei ca ar trebui sa faci tu, asupra carui fel de persoana ti se potriveste mai bine sau nu. NU. Eu cand iubesc iubesc si ma doare in kur de toata lumea indiferent daca poate pentru unii pare o decadere pentru altii o aspiratie spre ceva iesit din cotidian. Iubirea nu se compara, se cladeste. Iubirea nu se cumpara, se intretine si se face sa creasca prin mici afectiuni prin mici atentii, aici sa nu interpretati ca fiind materiale. NU dimpotriva un gest facut din suflet eu il apreciez mai mult decat orice cadou oricat de costisitor ar fi. Pentru ca ceva ce izvoraste din sufletul persoanei de langa tine este de nepretuit raportat la o masina, un tractor sau un mar luat din piatz.
Ii o arta sa iubesti, dar ii si mai mare arta sa faci ca iubirea sa fie vesnica prin tine prin felul de a fi prin felul de a actiona prin felul de a gandi sau prin intelegere. Daca exista o gandire relativ asemenatoare atunci da, poti spune ca ai parte de iubire vesnica, pt ca fiecare incearca sa faca ce face si celalat in asa fel incat sa ii fie bine celuilalat. Aici ii arta, aici ii arta de fi iubit si sa poti iubi. Atunci cand a face un compromis nu inseamna a lasa de la tine dupa altu, ci inseamna ca iubesti pe cel de langa tine, si nu o face ca sa ii fie lui bine si tie rau ci o faci ca sa iubesti si sa fii iubit, o faci din suflet fara sa te gandesti la avantaje si dezavantaje. Asta ii iubire, asta ii arta.
Stil de viata
Unii nu pot concepe viata fara sa iubeasca fra sa aibe pe cineva lnaga ei. Si fac orice le sta in putinta pentru a avea pe cineva langa ei chiar daca nu ii acolo tot timpul, chiar daca un iubesc de multe ori vine din creier si nu din inima. Sunt persoane si cred ca, cu totii cunoasteti multe asemenea cazuri care nu pot sta o zi fara iubire care nu pot sta o zi fara cineva langa. Persoane pentru care a avea pe cineva langa este similar cu a avea apa acasa. Adika continuu indiferent daca intr-o zi ii mai murdara apa sau ii mai ruginita, apa sa fie. Asta nu ii iubire asta ii un fel de a fi iubit fara sa iti pese de nimik, sa nu ai un minim de bun simt, un minim de respect pentru tine ca persoana. Eu nu zic ca ii bine sa stai fara apa, dar prefer sa am tot timpul o apa curata si pura langa mine si cu cat mai putine impuritati. Iubirea ca si stil de viata ii ca si cum ai face dush cu apa murdara sau ruginita intr-o zi si a doua zi cu apa curata si peste vreo 3 zile iar cu apa murdara si sa fii mandru ca te-ai spalat in fiecare zi. Dar cum ? apa murdara nu spala, ci intinde. Iubirea continua nu ii iubire ci intinde starea de nepasare si starea de indiferenta fata de sentimentul omului. Ii un fel de batjocura la cuvantul iubire.
Stil de viata poate fi vazuta si altfel. In urma cu ceva vreme aveam eu o dilema si discutam cu un prieten. Ce inseamna a avea bani, ce inseamna asta prin prisma persoanei de langa tine, de unde stii daca acel "te iubesc" este adevarat pur sau este defapt un "te iubesc" mai lung, adika "te iubesc .....banule de langa mine". Raspunsul lui, preveste banii ca pe o frumusete. Pai eu nu pot, poate tu. Sad but true. De cele mai multe ori iubirea vine prin buzunar si nu prin suflet si atunci iubirea este un stil de viata ? Este iubirea ca si cum ma duc sa imi mai iau un pachet de tigari sa nu raman fara ? Gretzos.
Voi cum vedeti iubirea? Eu o traiesc ca o arta si prefer sa am rabdare si sa indur ar spune unii pentru ceva pur decat sa mai imi iau un pachet de tigari si sa ma spal cu namol. Cam ca si cu jocul la lotto once in a life time is better than never :P. Keep playing, da cu cap, nu cu bani.
Tot io acelasi artist din paradis...
O intrebare fireasca pentru unii, un consum pentru altii sau chiar o stare de spirit normala....daca se poate numi normala.
Incerc oarecum sa tratez acest subiect prin prisma mea a vietii mele si a faptelor si oamenilor care i-am intalnit in viata pana acuma.
Poate parea o idiotenie poate ii ceva normal sau poate ca unii cred ca ii un subiect tabu dedicat spre a fi dezbatut doar in mintea fiecaruia. Sau nu? :P
Arta
Iubirea ca si arta cred ca este cel mai frumos mod de a trata viata si persoana de langa tine. Ce putin in cazul meu. Dar presupune si unele dezavantaje si sacrificii pe care unii le-ar numi nebunie, eu, rabdare si suflet. Ce presupune o iubire ca o arta? Pai simplu presupune tratarea pesoanei de langa tine in mod cu totul si cu totul special, presupune gasirea persoanei care sa te completeze in cel mai pur mod posibil. Presupune, as putea forta nota si zice, un fel de perfectiune. Cand iubesti pe cineva nu tii cont de nimeni si de nimik, esti in stare sa treci peste toate obstacolele care iti stau in fata, familie, preceptia prietenilor asupra ce cred ei ca ar trebui sa faci tu, asupra carui fel de persoana ti se potriveste mai bine sau nu. NU. Eu cand iubesc iubesc si ma doare in kur de toata lumea indiferent daca poate pentru unii pare o decadere pentru altii o aspiratie spre ceva iesit din cotidian. Iubirea nu se compara, se cladeste. Iubirea nu se cumpara, se intretine si se face sa creasca prin mici afectiuni prin mici atentii, aici sa nu interpretati ca fiind materiale. NU dimpotriva un gest facut din suflet eu il apreciez mai mult decat orice cadou oricat de costisitor ar fi. Pentru ca ceva ce izvoraste din sufletul persoanei de langa tine este de nepretuit raportat la o masina, un tractor sau un mar luat din piatz.
Ii o arta sa iubesti, dar ii si mai mare arta sa faci ca iubirea sa fie vesnica prin tine prin felul de a fi prin felul de a actiona prin felul de a gandi sau prin intelegere. Daca exista o gandire relativ asemenatoare atunci da, poti spune ca ai parte de iubire vesnica, pt ca fiecare incearca sa faca ce face si celalat in asa fel incat sa ii fie bine celuilalat. Aici ii arta, aici ii arta de fi iubit si sa poti iubi. Atunci cand a face un compromis nu inseamna a lasa de la tine dupa altu, ci inseamna ca iubesti pe cel de langa tine, si nu o face ca sa ii fie lui bine si tie rau ci o faci ca sa iubesti si sa fii iubit, o faci din suflet fara sa te gandesti la avantaje si dezavantaje. Asta ii iubire, asta ii arta.
Stil de viata
Unii nu pot concepe viata fara sa iubeasca fra sa aibe pe cineva lnaga ei. Si fac orice le sta in putinta pentru a avea pe cineva langa ei chiar daca nu ii acolo tot timpul, chiar daca un iubesc de multe ori vine din creier si nu din inima. Sunt persoane si cred ca, cu totii cunoasteti multe asemenea cazuri care nu pot sta o zi fara iubire care nu pot sta o zi fara cineva langa. Persoane pentru care a avea pe cineva langa este similar cu a avea apa acasa. Adika continuu indiferent daca intr-o zi ii mai murdara apa sau ii mai ruginita, apa sa fie. Asta nu ii iubire asta ii un fel de a fi iubit fara sa iti pese de nimik, sa nu ai un minim de bun simt, un minim de respect pentru tine ca persoana. Eu nu zic ca ii bine sa stai fara apa, dar prefer sa am tot timpul o apa curata si pura langa mine si cu cat mai putine impuritati. Iubirea ca si stil de viata ii ca si cum ai face dush cu apa murdara sau ruginita intr-o zi si a doua zi cu apa curata si peste vreo 3 zile iar cu apa murdara si sa fii mandru ca te-ai spalat in fiecare zi. Dar cum ? apa murdara nu spala, ci intinde. Iubirea continua nu ii iubire ci intinde starea de nepasare si starea de indiferenta fata de sentimentul omului. Ii un fel de batjocura la cuvantul iubire.
Stil de viata poate fi vazuta si altfel. In urma cu ceva vreme aveam eu o dilema si discutam cu un prieten. Ce inseamna a avea bani, ce inseamna asta prin prisma persoanei de langa tine, de unde stii daca acel "te iubesc" este adevarat pur sau este defapt un "te iubesc" mai lung, adika "te iubesc .....banule de langa mine". Raspunsul lui, preveste banii ca pe o frumusete. Pai eu nu pot, poate tu. Sad but true. De cele mai multe ori iubirea vine prin buzunar si nu prin suflet si atunci iubirea este un stil de viata ? Este iubirea ca si cum ma duc sa imi mai iau un pachet de tigari sa nu raman fara ? Gretzos.
Voi cum vedeti iubirea? Eu o traiesc ca o arta si prefer sa am rabdare si sa indur ar spune unii pentru ceva pur decat sa mai imi iau un pachet de tigari si sa ma spal cu namol. Cam ca si cu jocul la lotto once in a life time is better than never :P. Keep playing, da cu cap, nu cu bani.
Tot io acelasi artist din paradis...
Furtuna in Paradis ...
La insistentele a cativa prieteni m-am decis sa republic subiecte care le-am prezentat in urma cu ceva vreme in momente X din viata mea care fie au fost la o rascruce fie au fost pur si simplu.
acest text l-am scris in 2008 si unele persoane stiu cand de ce si cum,
dar cum blogul vechi a disparut aici apar din nou.... :)
Enjoy
Furtuna in paradis... sau cum ar spune altii reglare de conturi. In dragoste si o prietenie. Voi ce alegeti?? Uni spun Dragoste alti Prietenie.
Sa o luam de la inceput. O furtuna in paradis de obicei aduce lucruri bune, o furtuna umple spatiul tensionat cu o o preocupare...De obicei dupa o furtuna vine liniste si pace, vin pasarele si broscute care canta si te inveselesc. Vorba aia tot raul inspre bine.
Dragoste: dupa o furtuna dragostea se intareste si creste, creste dragostea de dragoste, dragostea de a trai de a continua viata de a te linisti...O dragoste se poate schimba in ura sau in cugetare, care la randul ei se transforma in dragoste again, dragoste de a trai din nou in paradis, sau dragoste de a avea un paradis propriu....depinde de la om la om,...dar intotdeauna bunatatea va invinge dupa o furtuna oricat de mare va fi. Daca ar fi sa modificam vorbele lui Lenin am putea spune; Bunatate, bunatate, bunatate !
Prietenie: dupa o furtuna poti sa ai parte si de prietenie...prietenie care poate sa fie mult mai trainica si mai frumoasa decat toata dragostea din lume. Cum zice Bunicul meu: Prietenii ii ai / Dragostea ti-o faci. O prietenie de vis o prietenie plina de legaminte si amintiri. In fond si la urma urmei de ii aia paradis?? ce poate sa fie un paradis la nesfarsit? Un paradis daca tine mult si bine in final se concentreaza intr-o prietenie. Daca prietenie nu e, nimik nu este, de la prietenie porneste totul, dragoste ...iubire...tot. O prietenie este totul din ea poti sa iubesti sau poti sa ai dragoste fata de cel de langa tine, poti sa ocrotesti.
Voi ce alegeti? Eu lupt... prin bunatate sa le fac pe toate. La mai mare si multa multa bunatate.
Dar pentru a ajunge in aceste ipostaze trebuie sa rumegi mult si bine mult si tare si sa iei in calcul tot, un paradis frumos si linistit, o furtuna si iar inapoi in paradis.
acest text l-am scris in 2008 si unele persoane stiu cand de ce si cum,
dar cum blogul vechi a disparut aici apar din nou.... :)
Enjoy
Furtuna in paradis... sau cum ar spune altii reglare de conturi. In dragoste si o prietenie. Voi ce alegeti?? Uni spun Dragoste alti Prietenie.
Sa o luam de la inceput. O furtuna in paradis de obicei aduce lucruri bune, o furtuna umple spatiul tensionat cu o o preocupare...De obicei dupa o furtuna vine liniste si pace, vin pasarele si broscute care canta si te inveselesc. Vorba aia tot raul inspre bine.
Dragoste: dupa o furtuna dragostea se intareste si creste, creste dragostea de dragoste, dragostea de a trai de a continua viata de a te linisti...O dragoste se poate schimba in ura sau in cugetare, care la randul ei se transforma in dragoste again, dragoste de a trai din nou in paradis, sau dragoste de a avea un paradis propriu....depinde de la om la om,...dar intotdeauna bunatatea va invinge dupa o furtuna oricat de mare va fi. Daca ar fi sa modificam vorbele lui Lenin am putea spune; Bunatate, bunatate, bunatate !
Prietenie: dupa o furtuna poti sa ai parte si de prietenie...prietenie care poate sa fie mult mai trainica si mai frumoasa decat toata dragostea din lume. Cum zice Bunicul meu: Prietenii ii ai / Dragostea ti-o faci. O prietenie de vis o prietenie plina de legaminte si amintiri. In fond si la urma urmei de ii aia paradis?? ce poate sa fie un paradis la nesfarsit? Un paradis daca tine mult si bine in final se concentreaza intr-o prietenie. Daca prietenie nu e, nimik nu este, de la prietenie porneste totul, dragoste ...iubire...tot. O prietenie este totul din ea poti sa iubesti sau poti sa ai dragoste fata de cel de langa tine, poti sa ocrotesti.
Voi ce alegeti? Eu lupt... prin bunatate sa le fac pe toate. La mai mare si multa multa bunatate.
Dar pentru a ajunge in aceste ipostaze trebuie sa rumegi mult si bine mult si tare si sa iei in calcul tot, un paradis frumos si linistit, o furtuna si iar inapoi in paradis.
Sunday, November 20, 2011
Friends ...
And there where friends ... and they still are...
Se pare ca sunt pe drumul cel bun, drumul cunoasterii si recunoasterii mele individuale, cat si a cunoasterii adevarate a lumii. De cateva zile incoace experimentez niste "trairi" care pana nu de mult le consideram apuse pentru totdeauna...
In ciuda trecerii anilor incep sa ma simt din nou ca si in studentie. Din ceea ce priveste sentimentele care le am fata de oamenii ce ma inconjoara, si nu, nu sunt asa batran incat sa fiu senil confuz si basinos ... sunt cliepele la care visam ONE DAY ca vor veni... si uite ca asa cum iarna incepe tiptil-tiptil si silent sa isi faca apariti printre noi asa si vremea buna si caldura imi invadeaza inima si sufletul ... mintea si viata mea ...
Dupa cum am mai spus si poate ca unii dintre voi care ma cunoasteti deja stiti; pentru mine fericirea voastra si a lumii din jur este mult mai importanta decat fericirea mea .... da stiu unii sau poate unele :D ar spune ca dimpotriva ... raceala si rautatea de care sunt capabil au aratat contrariul... da, se prea poate ca in anumite ipostaze in care EU sunt ranit profund, sa devin absurd ursuz si nebun ... dar toate ele sunt doar catvea masti care viata m-a invatat sa le iau cateodata cu mine. Pentru mine voi sunteti importanti... FRIENDS...
Merg de la aceasta idee... pentru multe dati am ales sa stau aici cu voi decat sa ma iau si sa ma duc in lume, am ales poate sa stau cu voi ca sa stiu ca sunteti fericiti ca nu cumva sa va pierd, desi stiu in adancul meu ca ochii care nu se vad NU se uita decat daca acei ochi nu sunt iluzii.
Am ales sa las fericirea mea pentru voi sa las bucuriile mele pentru voi sa va stiu aproape sa nu va pierd... dar ieri mi-am dat seama ca am fost un bou ... nu doar pentru ca nu am plecat ci mai ales pentru ca am incercat sa pun la indoiala chiar si absurda o prietenie de o viata, sa pun la indoiala ca un frate sau o sora nu imi vor mai fi prieteni.
Nu radeti nu sunt penticostal/martor/baptist sau altceva... dar TRUE FRIENDS sunt like sisters and brothers 4 me. Nu sunt multi dar sunt si acuma mi s-a intarit si mai mult convingerea.
Va multumesc ca sunteti, va multumesc ca nu ma urati pentru ca am pus la indoiala o legatura inceputa pe vremea cand internetul sau telefonul erau ceva cu limita, cand a manaca o banana sau a bea un Pepsi era un eveniment, a avea acces la portocale o sarbatoare si a avea tv color pe care sa te uiti la un video, pe caseta VHS, era ceva special si clipe si momente pe care nu le voi uita vreodata
Si astfel de acum incolo voi sti ca fericirea mea este si exista si se poate realiza si cu voi departe... pentru ca voi veti fi fericiti sa va fiu prieten asa cum si eu voi fi fericit sa va am de prieteni.
Merci
Se pare ca sunt pe drumul cel bun, drumul cunoasterii si recunoasterii mele individuale, cat si a cunoasterii adevarate a lumii. De cateva zile incoace experimentez niste "trairi" care pana nu de mult le consideram apuse pentru totdeauna...
In ciuda trecerii anilor incep sa ma simt din nou ca si in studentie. Din ceea ce priveste sentimentele care le am fata de oamenii ce ma inconjoara, si nu, nu sunt asa batran incat sa fiu senil confuz si basinos ... sunt cliepele la care visam ONE DAY ca vor veni... si uite ca asa cum iarna incepe tiptil-tiptil si silent sa isi faca apariti printre noi asa si vremea buna si caldura imi invadeaza inima si sufletul ... mintea si viata mea ...
Dupa cum am mai spus si poate ca unii dintre voi care ma cunoasteti deja stiti; pentru mine fericirea voastra si a lumii din jur este mult mai importanta decat fericirea mea .... da stiu unii sau poate unele :D ar spune ca dimpotriva ... raceala si rautatea de care sunt capabil au aratat contrariul... da, se prea poate ca in anumite ipostaze in care EU sunt ranit profund, sa devin absurd ursuz si nebun ... dar toate ele sunt doar catvea masti care viata m-a invatat sa le iau cateodata cu mine. Pentru mine voi sunteti importanti... FRIENDS...
Merg de la aceasta idee... pentru multe dati am ales sa stau aici cu voi decat sa ma iau si sa ma duc in lume, am ales poate sa stau cu voi ca sa stiu ca sunteti fericiti ca nu cumva sa va pierd, desi stiu in adancul meu ca ochii care nu se vad NU se uita decat daca acei ochi nu sunt iluzii.
Am ales sa las fericirea mea pentru voi sa las bucuriile mele pentru voi sa va stiu aproape sa nu va pierd... dar ieri mi-am dat seama ca am fost un bou ... nu doar pentru ca nu am plecat ci mai ales pentru ca am incercat sa pun la indoiala chiar si absurda o prietenie de o viata, sa pun la indoiala ca un frate sau o sora nu imi vor mai fi prieteni.
Nu radeti nu sunt penticostal/martor/baptist sau altceva... dar TRUE FRIENDS sunt like sisters and brothers 4 me. Nu sunt multi dar sunt si acuma mi s-a intarit si mai mult convingerea.
Va multumesc ca sunteti, va multumesc ca nu ma urati pentru ca am pus la indoiala o legatura inceputa pe vremea cand internetul sau telefonul erau ceva cu limita, cand a manaca o banana sau a bea un Pepsi era un eveniment, a avea acces la portocale o sarbatoare si a avea tv color pe care sa te uiti la un video, pe caseta VHS, era ceva special si clipe si momente pe care nu le voi uita vreodata
Si astfel de acum incolo voi sti ca fericirea mea este si exista si se poate realiza si cu voi departe... pentru ca voi veti fi fericiti sa va fiu prieten asa cum si eu voi fi fericit sa va am de prieteni.
Merci
Subscribe to:
Posts (Atom)