Lumea ne cere tot mai des sa ne alegem calea sa ne abatem de la diversitate si de la bucurie si sa devenim tot mai repede si mai des cineva pe ceva.... Ceva ce ?!?!?!?
Cineva pe ceva e frumos si ipotetic ... realistic intr-o lume virtuala si imposibil in lumea reala.
Ni se cere sa ne aprofundam in vise si sa gasim acolo calea spre a fi cei mai tari din parcare sa invatam sa stim ceva bine ... dar cu restu cum ramane .... ?
Ce vom face daca ajungem in situatii diferite de lumea in care traim ? murim ? da, daca ajungem sa stim ceva si atat ...
Diversitatea vietii nu inseamna imprastierea gandurilor ci posibilitatea de a le adune pe toate intr-un cer unic si plin de voie buna ... posibilitatea de a lasa visele sa zburde singure si gandurile sa le adune si sa le sorteze ... nu sa ni le sorteze altii sau viata prin bariere impuse si canale definite ...
Doresc sa fiu mai bun si mai tare ... pot fi daca ma diversific daca cunosc mai multe din mai multe zone ... nu doar cunoscand o lume ... cu cat mai multe cu atat mai bun esti ...
Niciodata nu voi mai macar o secunda ca voi face doar un lucru ... voi face cat mai multe dar atentie pe cat posibil 100% ... daca nu .... spre aia voi tinde cu gandul cu visele si cu to ceea ce ma inconjoara ... iar daca trebuei sa fac cate un pic din fiecare pentru a ajunge sa fiu 100% un visator fericit asa va fi ...
O seara buna si alegeti..... ce vreti ? diversitate si bucurie ... plina de viata si implinire ... sau robotizare si un mare om si gol inauntru cu o identitate murdarita de principii de o lume colorata si foarte gri ...
Moi
1 comment:
Opinia unui om trecut prin viata, fara regrete pentru toate cele facute, gandite sau visate.
Nimic nu te opreste de la diversitate, in timp ce urmaresti o directie. Se spunea ca un specialist, care isi ingusteaza campul cercetarii pe masura de avanseaza, ajunge, la limita, sa stie totul despre nimic. Nu, nu asta este ceea ce am facut eu in viata.
Ma intresau multe – natura, tehnica, arta, sportul. Prima directie pe care am urmat-o, fara sa-I dedic 100% din timp, a fost geofizica. Lucram in natura, invatam tehnica, incercam sa-mi perfectionez arta interpretarii rezultatelor… In momentul in care calea desvoltarii mele a fost blocata din motive “de partid”, am divagat pe directii adiacente, fara prea mare dedicare. In tot acest timp invatam sa inteleg muzica, sa dansez, sa privesc un tablou, sa apreciez calitatea unui vin, sa ma pierd in natura, citeam in cautarea raspunsurilor la intrebari nu intotdeauna clar definite, citeam poezii.
A venit timpul sa incerc si alte conditii decat cele impuse de communism. Am plecat in Australia,unde, dupa putin timp, mi-am ales a doua directive –IT (dorita de ceva vreme). Am urmat doua cursuri post-universitare (unul la 40 de ani si al doilea – la 50). Am redescoperit placerea de a invata organizat. Dar nu am parasit natura, arta. Am calatorit, am invatat sa pictez, m-am delectate dand a doua viata lemnului mort.
Am ajuns specialist intr-un limbaj de programare cam in acelasi timp in care limbajul respective a devenit obsolit…
IT-ul m-a ajutat sa am grija de familie si sa-mi pot permite placerea tuturor activitatilor care ma interesau inafara IT-ului…
In concluzie,dupa parerea mea, cred ca-ti trebuie o directie in care sa incerci sa te specializezi, fara neaparat sa ajungi in varf (sau patesti ca mine…) si fara sa-i dedici tot timpul. In rest, lumea este a ta…
Dan Chicu
Post a Comment